PNŢCD – 91 de ani de luptă împotriva comunismului

0
1228

Anul acesta, 2017, se împlinesc 91 de ani de la constituirea P.N.Ț.C.D., prin fuziunea Partidului Național Român  din Transilvania cu Partidul Țărănesc din Vechiul Regat.

P.N.R. s-a înființat în 1869 ca formațiune politică care trebuia să reprezinte interesele românilor transilvăneni, iar P.Ț. în 1918, pentru a reprezenta clasa țărănească în Parlamentul României.

Partidul s-a afirmat în special în perioada interbelică ca alternativă de guvernământ la Partidului Național Liberal și ca o forță care a militat pentru menținerea regimului democratic-constituțional, în contextul creșterii tendințelor de natură totalitară și fascistă.

Până să se ajungă la unirea celor două formalități politice au fost parcurse următoarele etape: În 1923, la 3 martie, cele două formațiuni politice au realizat o înțelegere prin care au luat hotărârea să constituie opoziția față de P.N.L. Au elaborat platformă politică în care se menționa: păstrarea constituționalismului, adoptarea unei constituții democratice care să reprezinte toate interesele cetățenilor din România Mare și unregim democratic de tip Occidental.  În 1924, la 10 februarie P.Ț. face o propunere tuturor partidelor din opoziție pentru realizare unei alianțe și elaborează o platformă prin care se solicita: anularea legislației liberale, împiedicarea aplicării constituție din 1923 și stabilirea unui regim legal costituțional.[1]La această propunere a răspuns favorabil doar P.N.R, iar la începutul lunii mai 1924 încep tratativele între Vasile Goldiș, Iuliu Maniu și Constantin Stere. În iunie 1924 Iuliu Maniu și  Ion Mihalache, liderii celor două partide politice au semnat o înțelegere de fuziune, care prevedea că cele două grupări să aibe un număr egal de posturi în conducerea viitorului pardid, iar președintele partidului era desemnat Iuliu Maniu. Acesta tentativă nu s-a concretizat, datorită dezacordurilor privind componența Delegației Permanente a noului partid. Delegaţia Permanentă a Partidului Ţărănesc a hotărât (24 aprilie 1926) începerea urgentă a tratativelor pentru încheierea unui cartel electoral şi a amânat, după alegeri, discuţiile în vederea fuziunii, acceptată în principiu. În preambulul cartelului electoral se menţiona că fuziunea a rămas „o problemă a viitorului dorit apropiat”.

Imboldul unificării s-a datorat participării la alegerea pentru Camera Agricolă din 25 august 1925 când împreună au reușit să-i învingă pe candidații P.N.L. Acest succes i-a făcut să încheie un tratat de guvernare, la începutul anului 1926.

            La 12 iulie 1926 Iuliu Maniu și Ion Mialache au semnat un acord privind principiile unificării care prevedeau:

  • Fuziunea Partidului Naţional Român cu Partidul Ţărănesc, sub numele de Partidul Naţional Ţărănesc;
  • Adoptarea ca principii programatice de bază a celor 10 puncte convenite în 1924;
  • Statutul întocmit în 1924 urma să constituie, după votarea în proximul congres general, baza de organizare a noului partid;
  • Provizoriu, conducerea centrală să fie exercitată de un Comitet Central, compus de Delegaţia Permanentă a Partidului Naţional şi din Comitetul Central Executiv al Partidului Ţărănesc, existente în momentul fuziunii, aduse la un număr egal în ambele partide;
  • Comitetul de direcţie trebuia să se constituie din 12 membri, delegaţi de fiecare partid, din componenţa comitetului său central:
  • Biroul Partidului Naţional Ţărănesc (PNŢ) a fost alcătuit din: Preşedinte: (PNR) – Iuliu Maniu, Vicepreşedinţi (PŢ) – Ion Mihalache şi dr. N. Lupu, (PNR) – Al. Vaida-Voevod şi Pavel Brătăşanu, Secretar general: (PŢ) – Virgil Madgearu, Casier: (PNR) – Mihai       În septembrie același an, a avut loc fuziunea dintre P.N.R. și P.Ț., iar la 10 octombrie 1926, congresul celor două partide au hotărâ să se unifice sub denumirea de Partidul Național Țărănesc.

Președintele partidului a fost ales IuliuManiu, Ion Mihalache – vicepreşedinte iar ilustrul ideolog al ţărănismului Virgil Madgearu secretar general.

Programul prevedea:

  •  Programul Partidului Naţional Ţărănesc, adoptat după fuziunea din 1926, prevedea:
  • Adoptarea unei noi Constituţii care să cuprindă toate garanţiile drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, precum şi mijloacele de apărare legală contra oricărui abuz de putere.
  • Responsabilitatea miniştrilor şi a funcţionarilor publici.
  • Descentralizarea administrativă.
  • Drepturile minorităţilor naţionale şi ale cultelor, conform cu rezoluţia de la Alba Iulia.
  • Un nou statut al funcţionarilor publici, care să le garanteze libertatea şi independenţa morală şi materială.
  • Unificarea legislaţiei.
  • Ridicarea nivelului magistraturii şi independenţa sa de politică.
  • Reorganizarea contenciosului administrativ.
  • Reorganizarea armatei pentru a corespunde misiunii sale de apărare a teritoriului, cu interdicţie categorică de a fi utilizată în conflicte interne; standardizarea armamentului; organizarea industriei de armament; reducerea duratei serviciului militar; retribuirea ofiţerilor corespunzător cu poziţia lor socială.
  • Lichidarea analfabetismului; şcolarizarea adecvată necesităţilor ţării; restructurarea învăţământului universitar care să formeze cercetători şi specialişti în toate domeniile.
  • Asigurarea unui rol important bisericii „pentru îndrumarea sănătoasă a vieţii naţionale„; libertatea şi protecţia tuturor cultelor.
  • Organizarea creditului rural; reorganizarea camerelor agricole; libera circulaţie a pământului ţărănesc pentru selecţionarea cultivatorilor serioşi; împiedicarea atât a pulverizării proprietăţilor mici, cât şi a refacerii marii proprietăţi latifundiare; măsuri de modernizare a agriculturii şi a zootehniei.
  • Încurajarea industrializării produselor alimentare şi a ramurilor industriale întemeiate pe materii prime autohtone.
  • Diminuarea protecţionismului vamal, care favoriza industriile „parazitare”.
  • Liberalizarea comerţului; combaterea speculei.
  • Încurajarea cooperaţiei prin credite speciale.
  • Stabilizarea monetară; stabilirea unui echilibru bugetar; reorganizarea Băncii Naţionale.
  • Reorganizarea monopolurilor statului pe baze comerciale, în primul rând prin regii mixte.
  • Reorganizarea comunicaţiilor.
  • Colaborarea cu capitalul străin.
  • Recunoaşterea şi sprijinirea sindicatelor, a asociaţiilor profesionale, ca organe de mediere între muncă şi capital; măsuri de mediere a conflictelor de muncă; măsuri de ocrotire socială, asigurări sociale şi pensii; încheierea de contracte colective de muncă; introducerea minimului de salariu.
  • Acţiuni pentru menţinerea sănătăţii publice.
  • Raportul de colaborare cu toate naţiunile lumii.

Cu această ocazie, sâmbătă 14. 10. 2017, Biroul Județean al P.N.Ț.C.D. Arad, dintre care îi amintim pe Octavian Miclea, preşedinte PNŢCD Arad, Mario Stoica, membru   , Leucuția Alexandru, purtător de cuvânt, s-a întrunit aniversând acest evenimet prin prezentarea momentului istoric și prin discuții între membrii partidului.

Leucuția Alexandru

LĂSAȚI UN MESAJ