Colonia România Centenară

0
84

Numărăm zilele până la sărbătoarea Centenarului Marii Uniri, pentru că, la scara istoriei, unde au trecut deja aproape o sută de ani, unul până la soroc şi ceva zile chiar nu prea înseamnă mare lucru. Ne apropiem, deci, de borna centenară şi avem prilejul de a privi înapoi, în prezent dar şi înainte. Înapoi, la vizionarii, eroii şi părinţii României Mari, care au găsit culoarele şi au avut înţelepciunea să navigheze prin ape tulburi ale unei lumi abia ieşite dintr-un uriaş măcel, Primul Război Mondial. Ei, acei bărbaţi care au pus bazele noii Românii, au ştiut cum să fie fermi atunci când s-a pus problema clădirii unei noi construcţii statale pentru România prin înglobarea teritoriilor locuite istoric de români, şi asta pe o tablă de şah dominată de imperii trecute şi prezente în epocă, de interese uriaşe şi de multe, poate prea multe tensiuni. Au reuşit, şi-au impus punctul de vedere iar românii au decis, la Alba Iulia, că ei îşi vor avea ţara lor, mare, unită şi, mai ales, mândră

Mândria României noi, mari, aşa cum a fost ea croită în acei ani dificili de după război, a fost poate liantul care a unit oameni, idei, speranţe. Anii au trecut, valurile istoriei s-au spart nu o dată prea aspru peste România, am avut dictaturi, perioade de progres dar şi de decădere pentru ca roata istoriei să se tot învârtă peste noi, spre borna Centenarului. Şi ce avem noi acum, în prag de a sărbători prima sută de ani a României? Cu ce ne arătăm a fi demni urmaşi ai marilor oameni care ne-au lăsat o Ţară dar şi mândria de a ne numi români?

România, în prag de Centenar, a ajuns, de la ţara mândră şi plină de speranţă lăsată de Goldiş, Cicio Pop, dr. Ioan Suciu şi toţi ceilalţi care au pus umărul la realizarea Marii Uniri, o naţiune care nu poate adopta singură nici o decizie majoră fără a lua lumină. De unde? De la ambasadele altor state. Teoretic, le suntem parteneri strategici, aliaţi dar, în realitate, ne aflăm într-o relaţie de clară subordonare faţă de ideile transmise fără nici o jenă sau fereală de ambasadorii care şi-au depăşit de mult rolul de reprezentanţi diplomatici şi au ajuns diriginţii naţiunii române. Cum situaţia trenează deja de ani de zile şi a fost încurajată de fiecare putere, de fiecare şef de stat din ultimii ani, indiferent de culoarea politică sau doctrina căreia i s-au revendicat nu putem decât să tragem singura concluzie care se impune. România nu mai este ţara românilor, nu poporul român este cel care decide în patria sa, nu interesele româneşti legitime sunt cele care ne guvernează. România, în prag de Centenar, a devenit, în fapt, o colonie modernă.

Trist mesaj, dragi conducători ai ţării, pentru Corifeii Marii Uniri, la un secol după actul lor de mare generozitate, acela de a ne lăsa moştenire o ţară întregită, liberă şi, mai ales, mândră de rolul şiimportanţa ei.

Sorin Trocan

LĂSAȚI UN MESAJ